ONTOLOGÍE s. f. ramură a filozofiei care studiază trăsăturile cele mai generale ale existenței; teoria existenței. (< fr. ontologie) Vezi definitia »

situatie fizica sau mintala care limiteaza miscarea, receptarea sau activitatea unei persoane; handicap, dezavantaj. [Din engl. Disability] Vezi definitia »

MONOCROMÍE s.f. 1. Procedeu utilizat în pictură prin care se folosește o singură culoare. 2. Reproducere într-o singură culoare. [Gen. -iei. / < fr. monochromie]. Vezi definitia »

INTONÁȚIE s.f. 1. Modulația vocii în timpul vorbirii. 2. (Muz.) Manieră de a intona un sunet cu vocea sau cu un instrument. ♦ Faptul de a începe cântarea unei bucăți vocale. [Gen. -iei, var. intonațiune s.f. / cf. it. intonazione, fr. intonation]. Vezi definitia »

absórbție s. f. 1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe. 2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, datorită pierderii de energie. 3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată. 4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele. 5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare. (< fr. absorption, lat. absorptio) Vezi definitia »