MASTICATÓR, -OÁRE, masticatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care servește la masticație, care se referă la masticație. ◊ Mușchi masticator = fiecare dintre mușchii situați între cele două maxilare, care pun în mișcare falca inferioară. 2. S. n. Mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de amestecare și fărâmițare a cauciucului natural brut. – Din fr. masticateur. Vezi definitia »

DENIGRATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care denigrează. (< lat. denigrator, it. denigratore) Vezi definitia »

ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR, -OÁRE, înspăimântători, -oare, adj. Care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător. ♦ (Adverbial, urmat de prep. „de”) Extrem de... – Înspăimânta + suf. -ător. Vezi definitia »

PROSECTÓR s. m. persoană specializată în autopsii și în prepararea pieselor anatomice la cursul unui profesor sau ca document medico-legal. (< lat. prosector, fr. prosecteur) Vezi definitia »

DENITRIFICATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (bacterie) care produce denitrificare; denitrificant. (< denitrifica- + -tor) Vezi definitia »