DICȚIÚNE s.f. Fel de a pronunța sunetele, silabele și cuvintele. ♦ Arta de a pronunța clar și frumos un text (mai ales în teatru). [Var. dicție s.f. / cf. fr. diction, lat. dictio]. Vezi definitia »

LEZIÚNE, leziuni, s. f. Rană (căpătată prin lovire, rănire etc. sau ca urmare a unei boli). [Pr.: -zi-u-] – Din fr. lésion, lat. laesio, -onis. Vezi definitia »

BENEDICȚIÚNE s. f. grație, binecuvântare (solemnă). (< lat. benedictio, fr. bénédiction) Vezi definitia »

megatone Vezi definitia »

scumpăciúne, scumpăciúni, s.f. (înv.) lucru de preț, de valoare; scumpătate, scumpie, scumpenie. Vezi definitia »