ARTILÉRIE s.f. Ansamblu de mijloace întrebuințate în vederea tragerii de proiectile grele la distanță mare cu guri de foc neportative; trupe care mânuiesc aceste mijloace. ♦ Armă care folosește aceste mijloace de luptă. [Gen. -iei. / < rus. artileriia, cf. fr. artillerie]. Vezi definitia »

năsălíe (năsălíi), s. f. – Coșciug, sicriu, targă folosită la înmormîntare. – Megl. nusila. Sl. (bg.) nosilo, din nesiti „a duce” (Cihac, II, 212; Conev 111), cf. sb., cr. nosila, mag. noszolya. Vezi definitia »

CARDIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul anatomiei, fiziologiei și patologiei inimii și al bolilor de inimă. [Pr.: -di-a-] – Din fr. cardiologie. Vezi definitia »

CURTOAZÍE s. f. politețe; amabilitate, etichetă, curtenie. (< fr. courtoisie) Vezi definitia »

HIPOTIROIDÍE s.f. Boală cauzată de o hiposecreție a glandei tiroide; hipotiroidism. [Pron. -ro-i-. / < fr. hypothyroïdie]. Vezi definitia »