ADÚCȚIE s. f. 1. mișcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului. 2. dirijare a apelor către locul de distribuire. (< fr. adduction, lat. adductio) Vezi definitia »

PARCIMONÍE s.f. (Rar) Economie dusă la extrem; zgârcenie. ♦ (Fig.) Măsură, reținere. [Gen. -iei. / < fr. parcimonie, cf. lat. parcimonia]. Vezi definitia »

TALAZOTERAPÍE s. f. v. talasoterapie. Vezi definitia »

MÉDIE s. f. 1. valoare numerică mijlocie a mai multor mărimi. ♦ ~ aritmetică = număr din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor; ~ geometrică = radical al unui produs. 2. rezultat din adunarea notelor primite de un elev și împărțirea sumei totale la numărul lor. (< lat. media) Vezi definitia »

SEGREGÁȚIE, segregații, s. f. 1. Segregare (2); lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui aliaj solidificat, rezultată din segregare. 2. (În sintagma) Segregație rasială = formă a discriminării rasiale constând în separarea persoanelor pe baza unor criterii de origine sau rase diferite din interiorul aceleiași țări (privind cartierele de locuit, școlile, sălile de spectacole, mijloacele de transport în comun, asistența medicală etc.); discriminare rasială; segregare (5). [Var.: segregațiúne s. f.] – Din fr. ségrégation. Vezi definitia »