DISFAGÍE s.f. Greutate la înghițit. [Gen. -iei. / < fr. dysphagie, cf. gr. dys – dificil, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

PARTENOCARPÍE s.f. (Bot.) Fenomen de dezvoltare a ovarului fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a lui în fruct lipsit de semințe. [Gen. -iei. / < fr. parthénocarpie, cf. gr. parthenos – fecioară, karpos – fruct]. Vezi definitia »

ACEFALORAHÍE s. f. lipsa congenitală a capului și a coloanei vertebrale. (< engl. acephalorrhachia) Vezi definitia »

ANTIDEMOCRAȚÍE s. f. falsă democrație. (< anti- + democrație) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în tările românești si în Peninsula Balcanicaă. 2. Via, tă sau îndelentnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »