TATÁIE s. m. (Reg.) Apelativ familiar cu care copii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. – Din tată. Vezi definitia »

TREZORERÍE s.f. Oficiu al unui stat unde se păstrează și se administrează tezaurul public. [Gen. -iei. / < fr. trésorerie]. Vezi definitia »

EPIDEMIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii și a igienei care studiază cauzele și natura epidemiilor, precum și măsurile menite a le preveni și combate. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. épidémiologie. Vezi definitia »

ciocârlíe, ciocârlíi, s.f. (reg.) 1. (la plută) nuia cu laț de frânghie la un cap, cu care plutașii opresc pluta, agățând-o de cârmă; iapă, tenchi. 2. cui gros de lemn folosit la plug. 3. butaș de viță de vie. Vezi definitia »

TALASOCRAȚÍE s.f. Putere maritimă mare; stăpânire asupra mărilor. [Gen. -iei. / < fr. thalassocratie, cf. gr. thalassa – mare, kratos – putere]. Vezi definitia »