Definita cuvantului laurea
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu laurea
acceá (-éle), s. f. – Monedă veche de aramă, bătută în Moldova, în 1573, de domnul Ioan Vodă cel Cumplit. < Tc. akça (DAR). Vezi definitia »
a sta la perghea / la șest expr. (intl.) a sta la pândă pentru a observa în timp util apariția unei persoane inoportune. Vezi definitia »
greutatea unei nave sau greutatea volumului de apă dezlocuit de carena acesteia. Vezi definitia »
ahtinameá (-éle), s. f. – Capitulare, tratat al imperiului turc cu o putere creștină. Tc. ahdname, din arab. ‘ahd „contract” și per. nāma „scris” (Șeineanu, II, 3; Lokotsch 1551). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
creá (-eéz, -át), vb. – 1. A face, a produce, a înființa. – 2. A inventa, a concepe. Lat. creare (fr. créer, sec. XIX). – Der. creați(un)e, s. f.; creator, s. m.; creatură, s. f.; recrea, vb.; recreație, s. f.; procrea, vb. din fr. Vezi definitia »