HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

BRONHOCONSTRÍCȚIE s.f. (Med.) Contracție a bronhiilor și bronhiolelor. [Gen. -iei. / < fr. bronchoconstriction]. Vezi definitia »

HIPERMETRÍE s.f. 1. (Med.) Amplitudine exagerată de mișcare a unei articulații. 2. Caracteristica hipermetrului. [Cf. fr. hypermétrie, it. ipermetria]. Vezi definitia »

MACROSOMÍE s. f. dezvoltare excesivă a întregului corp. (< fr. macrosomie) Vezi definitia »

a-i face cuiva boiangerie expr. (intl.) a umple de sânge (pe cineva) în bătaie. Vezi definitia »