jopotí, jopotésc, vb. IV (reg.) a bate, a jupti. Vezi definitia »

BIBLIA DE LA BUCUREȘTI (1688), prima traducere integrală a „Bibliei” în limba română, datorată fraților Șerban și Radu Greceanu și tipărită din inițiativa lui Șerban Cantacuzino, domnul Țării Românești. Monument al limbii române vechi, cu rol deosebit în dezvoltarea limbii literare. Vezi definitia »

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă Vezi definitia »

împletí (împletésc, împletít), vb. – 1. A strînge părul în cozi. – 2. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite. – 3. A face împletituri. – 4. A tricota. – 5. A urzi, a plănui, a unelti. – Mr. mplătescu, mplătire, megl. amplités, ampletiri. Sl. plesti, pletǫ (Cihac, II, 263; DAR), cf. bg. pletá, sb. plesti, ceh. pletati, pol. pletać. Cf. și pleată. – Der. împletitor, s. m. (care împletește; coșar, care împletește coșuri); împletitoare, s. f. (stativ pentru împletit rogojini); împletitură, s. f. (șnur, șiret împletit; grilaj; obiect tricotat); despleti, vb. (a desface părul, a desface o coadă sau o împletitură); împletici, vb. (a încolăci, a răsuci; a îmbina, a amesteca; refl., a se încurca, a se încîlci; refl., a bîigui, a mormăi; a se clătina), cu suf. -ci ca îngăimăci față de îngăima, sau prin încrucișare cu încolăci, cf. încolătăci, care, după Tiktin, indică dimpotrivă o încrucișare a lui încolăci, cu împletici (după Pușcariu, Dacor., III, 677 și DAR, de la un lat. *implectĭcāre, în loc de implectĕre, a cărui der. pare puțin probabilă); împleticeală, s. f. (acțiunea de a se împletici); împletecitură, s. f. (înv., încurcătură). Vezi definitia »

pirat I. s. m. pl. pirați (intl.) polițist. II. adj. (pub.) neautorizat, ilegal, clandestin. Vezi definitia »