OBSTRÚCȚIE s. f. 1. (med.) astupare a unui canal, a unui vas de sânge etc.; ocluzie, obliterație. 2. manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară). 3. (sport) manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers și să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace. ◊ acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. (< fr. obstruction, lat. obstructio) Vezi definitia »

BACTERIOPEXÍE s. f. Fixare a bacteriilor în organism. (< fr. bactériopexie) Vezi definitia »

DISACUZÍE s. f. dificultate a auzului. (< fr. dysacousie) Vezi definitia »

TAHEOMETRÍE s. f. Tahimetrie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. tachéométrie. Vezi definitia »

ASEPSÍE s.f. (Med.) Lipsă a oricărui germen patogen care ar putea infecta o rană, un organism etc. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. asepsie, cf. gr. a – fără, sepsis – infecție]. Vezi definitia »