TRANSMÍSIE s. f. ansamblu de organe de mașină, mecanisme, dispozitive cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ la altul. (< fr. transmission) Vezi definitia »

GRECOMANÍE s.f. (Liv.) Mania de a imita obiceiurile și limba grecilor. [Gen. -iei. / < fr. grécomanie]. Vezi definitia »

BLEFAROFTALMÍE s.f. (Med.) Inflamație simultană a pleoapelor și a conjunctivei. [< fr. blépharophtalmie]. Vezi definitia »

lămústie s.f. (pop.) mulțime mare. Vezi definitia »

áșchie (áșchii), s. f. – Bucată mică ce se desprinde sau sare dintr-un lemn, os etc.. – Var. (h)asc(i)e. Mr. iașcl’ă. Lat. pop. ascla, reducere de la *astŭla ‹ assŭla (Pușcariu 136; Candrea-Dens., 94; REW 736; DAR); cf. alb. aškje, ngr. ἄσϰλα, vegl. jaska, it. aschia (napol. áška, sicil. aška,, sard. aša, apul. aško, lec. ašcula), prov., cat. ascla, port. acha; alb. aštše (‹ assŭla), it. ascola (‹ *ascŭla), sp. astilla (‹ astella), aparțin aceleași rădăcini. – Der. așchia, vb. (a face așchii), pe care Pușcariu 137 îl derivă de la un lat. *asclāre, care nu pare necesar; așchios, adj. (care se rupe ușor în așchii). Vezi definitia »