Definita cuvantului locul
LOCÚL s.m. 1. (Arheol.) Cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (Bot.) Mică încăpere, cavitate, cămăruță a unui fruct în care se află semințele; lojă (II). [Var. loculă s.f. / < fr. locule, cf. lat. loculus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu locul
UVUL- elem. v. uvulo-. Vezi definitia »
BEDA VENERABILUL (672/673-735), istoric și teolog englez. Autor a numeroase scrieri, dintre care cea mai valoroasă este „Historia Ecclesiastica Gentis Anglorum”, importantă sursă istorică a epocii. Vezi definitia »
Unul dintre cele mai faimoase cuvinte din istoria filmului. Se folosește uneori cu sensul de extraordinar, ciudat, fantastic. Cuvântul provine de la titlul unui cântec din filmul muzical Mary Poppins (1964) – „Supercalifragilisticexpialidocious”. Vezi definitia »
MONTÍCUL, monticuli, s. m. 1. (Geol.) Formă de relief cu aspect de movilă; munte mic, colină. 2. (Anat.) Mică proeminență. [Var.: montículă s. f.] – Din fr. monticule, lat. monticulă. Vezi definitia »
capitolul 10 Vezi definitia »