OTORINOLARINGOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în otorinolaringologie; orelist. [< fr. oto-rhino-laryngologue]. Vezi definitia »

pológ (poloáge), s. n. – 1. Pală de iarbă; postată. – 2. Mănunchi de fîn sau de grîu uscat căzut la pămînt înainte de a fi cules. – 3. (Pînză de) cort. – 4. Baldachin, draperie de pat. – Megl. pălog. Sl. pologŭ „depozit” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 275; Conev 61 și 72), de la položiti „a așeza”, cf. bg., sb. polog „cuib”, rus. polog „draperie de pat” și dîrlog, potlog, răzlog, zălog. – Der. (îm)pologi, vb. (a cosi fînul; a semăna; refl., a se răsuci, a se îndoi); pologar, s. m. (cosaș); polojenie, s. f. (glumă, anecdotă), din sl. položenije „așezare”. Vezi definitia »

REFLEXOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în reflexologie. (< germ. Reflexolog) Vezi definitia »

INORÓG, inorogi, s. m. Animal fabulos imaginat sub forma unui cal cu un corn în frunte, întâlnit mai ales în arta și literatura medievală; licorn. ♦ (Rar) Rinocer. [Var.: inoróh s. m.] – Din sl. inorogŭ. Vezi definitia »

DIALECTOLÓG, -Ă, dialectologi, -e, s. m. și f. Specialist în dialectologie. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectologue. Vezi definitia »