Definita cuvantului logică
LÓGICĂ s.f. 1. Știință a demonstrației, a formelor și a legilor gândirii, ale raționării juste. ◊ Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logic-matematic; logistică. ◊ Logică a științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. Gândire justă, raționament temeinic. 3. Cerință firească, temei, rațiune. [Gen. -cii. / cf. fr. logique, it., lat. logica, < gr. logos – rațiune].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu logică
RÁNDĂ s.f. (Mar.) Pânză trapezoidală aflată pe catargul de la pupă. [Pl. -de. / < it. randa]. Vezi definitia »
DELINCVÉNȚĂ s. f. totalitatea delictelor și crimelor considerate pe plan social; criminalitate, infracționism. (< fr. délinquance) Vezi definitia »
SPLENOLÍZĂ s. f. proces de dezintegrare a țesutului splenic. (< fr. splénolyse) Vezi definitia »
bașkíră (limbă) s. f., g.-d. art. bașkírei Vezi definitia »
PLÁNTĂ2, plante, s. f. Față inferioară a piciorului, ușor boltită, care ia contact cu solul; talpa piciorului. – Din lat. planta, fr. plante. Vezi definitia »