OGRĂJOÁRĂ, ogrăjoare, s. f. Diminutiv al lui ogradă. – Ogradă + suf. -ioară. Vezi definitia »

coroánă (coroáne), s. f. – Podoabă pentru cap în formă de cerc, cunună. – Var. (înv.) coronă. Lat. corona (sec. XVII). Este dublet al lui cunună. Este posibil să fi intrat în rom. indirect, cf. ngr. ϰορώνη, mag. korona, bg., pol., rus. korona. – Der. (în)corona, vb. (a pune coroana), sec. XVII; coronație, s. f. (înv., încoronare); coronament, s. n. (cornișă), din fr. couronnement; coroniște, s. f. (plantă, Coronilla varia). Vezi definitia »

PUPONIÉRĂ s. f. secție de prunci într-o creșă. (< fr. pouponnière) Vezi definitia »

STRÓFĂ s. f. 1. (în tragedia greacă antică) partea cântată de cor, precedând antistrofa și epoda. 2. fiecare dintre diviziunile unei poezii, din mai multe versuri. (< fr. strophe, lat. stropha) Vezi definitia »

ATÉLĂ s. f. piesă metalică, din lemn sau material plastic, pentru imobilizarea unui membru fracturat. (< fr. attelle) Vezi definitia »