pișoálcă, pișoálce, s.f. 1. (pop.; peior.) persoană care urinează des (în pat); pișotcă, pișoarcă. 2. (reg.) om moale, fleșcăit. 3. (reg.) apă căldicică, sălcie ori sărată. 4. (reg.) ciorbă goală, zeamă lungă. 5. (pop.) vin, țuică de proastă calitate. 6. (reg.) vreme ploioasă, umedă; ploaie măruntă și deasă de durată; pișorniță. 7. (reg.; în sintagmă) prune pișoalce = specie de prune zemoase; prune pișolcoase. Vezi definitia »

ASCARIDIÓZĂ s.f. Boală parazitară cauzată de prezența de ascarizi în intestin. [Pron. -di-o-, var. ascaridoză s.f. / < fr. ascaridiose]. Vezi definitia »

BRICÓLĂ, bricole, s. f. Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. – Din fr. bricole, it. briccola. Vezi definitia »

MÓDĂ, mode, s. f. 1. Obicei, deprindere colectivă, specifică la un moment dat unui mediu social; spec. gust, preferință generalizată la un moment dat pentru un anumit fel de a se îmbrăca. ◊ Loc. adj. La modă = a) care corespunde gustului într-un anumit moment, care se folosește frecvent la un moment dat; modern; de actualitate, actual; b) (despre oameni) care se comportă conform gustului, preferințelor unui anumit mediu social (la un moment dat); foarte cunoscut sau apreciat la un moment dat. ◊ Expr. De modă veche = a) care nu mai corespunde cu gustul momentului, depășit, demodat, desuet; care aparține unor realități din trecut, ieșite din uz; b) (despre oameni) cu concepții vechi, depășite; care se conformează unui sistem sau unui principiu din trecut, învechit. 2. (În sintagmele) Magazin de mode = magazin de pălării femeiești (și de obiecte mărunte de îmbrăcăminte femeiască). Revistă (sau jurnal) de modă (sau de mode) = revistă care conține modele (noi) de îmbrăcăminte și de încălțăminte. Casă de modă (sau de mode) = atelier (de lux) unde se confecționează la comandă obiecte de îmbrăcăminte. – Din it. moda, germ. Mode, ngr. móda, fr. mode. Vezi definitia »

CRÚSTĂ, cruste, s. f. 1. Strat exterior care se formează, prin solidificare, uscare etc., la suprafața unor corpuri moi; coajă, scoarță. ◊ Spec. Strat anatomic protector format la suprafața unei plăgi care începe să se cicatrizeze. 2. Strat îndesat, uscat și întărit care se formează uneori la suprafața terenului arabil în urma ploilor, bătătoririi excesive etc. 3. Strat solid de săruri depuse pe pereții unui vas sau ai unei țevi în care se află sau prin care curge un lichid conținând săruri dizolvate. 4. Înveliș impregnat cu săruri de calciu la unele nevertebrate. – Din lat. crusta. Vezi definitia »