EMACIÁȚIE, emaciații, s. f. Emaciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. émaciation. Vezi definitia »

PLASTOCHIMÍE s. f. știința și tehnica producerii materiilor plastice. (< fr. plastochimie) Vezi definitia »

CACOLALÍE s. f. limbaj agramat, neintiligibil, plin de cacofonii. (< fr. cacolalie) Vezi definitia »

AGÍE, agii, s. f. Organ administrativ din sec. XVIII – XIX în Țara Românească și în Moldova, însărcinat cu menținerea ordinii publice în capitală; totalitatea funcționarilor din această instituție. – Agă + suf. -ie. Vezi definitia »

DISOREXÍE s.f. (Med.) Perturbare a poftei de mâncare. [Gen. -iei. / < fr. dysorexie, cf. gr. dys – dificil, orexis – poftă]. Vezi definitia »