MĂSCÁRĂ, măscări, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Faptă sau vorbă necuviincioasă, nerușinată; ocară, obscenitate, pornografie. ◊ Expr. A face de măscară = a face de râs. – Din măscări (derivat regresiv). Vezi definitia »

VÍRGULĂ, virgule, s. f. 1. Semn de punctuație care delimitează grafic unele propoziții în cadrul frazei și unele părți de propoziție în cadrul propoziției. 2. Semn întrebuințat pentru a arăta când trebuie făcută respirația în timpul unei interpretări muzicale vocale. 3. Semn întrebuințat pentru a separa, într-un număr zecimal, partea întreagă de partea fracționară. – Din fr. virgule. Vezi definitia »

(LAT.SINISTER-STÂNG.)TENDINTĂ INĂSCUTA DE A UTILIZA DE PREFERINTĂ UN MEMBRU STÂNG,PENTRU ORICE MIȘCARE VOLUNTARĂ SAU SPONTANĂ. Vezi definitia »

HIPERFRECVÉNȚĂ s. f. 1. frecvență foarte înaltă a unei mișcări periodice. 2. undă electromagnetică cu lungime de ordinul centimetrului, mai ales în radar. (< fr. hyperfréquence) Vezi definitia »

EXARTRÓZĂ s.f. (Med.) Luxație. [< fr. exarthrose]. Vezi definitia »