ÉPOCĂ s.f. 1. Perioadă, interval de timp din istorie, marcat prin anumite evenimente importante. ◊ A face epocă = a marca o modă, a lăsa o amintire durabilă. 2. Timp, moment, vreme (când se repetă ceva periodic la aceleași condiții). 3. Subdiviziune a unei ere geologice. [Pl. -ci, -ce, var. epohă s.f. / < fr. époque, it. epoca, cf. gr. epoche – timp de oprire]. Vezi definitia »

BRANCÁRDĂ s.f. Targă pentru transportul bolnavilor sau al răniților. [< fr. brancard]. Vezi definitia »

CITOLÍZĂ s.f. Proces de distrugere sau degenerare a celulelor sub acțiunea unor agenți chimici, fizici sau biologici. [< fr. cytolyse, cf. gr. kytos – celulă, lysis – dizolvare]. Vezi definitia »

ARTROGRIPÓZĂ s.f. Imobilizare persistentă a unei articulații prin contracția spastică a musculaturii corespunzătoare, asociată adesea cu luxații. [< fr. arthrogryposis]. Vezi definitia »

ZEVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă. Vezi definitia »