CONVENIÉNȚĂ, conveniențe, s. f. (Mai ales la pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanță. ◊ Loc. adj. De conveniență = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă. ♦ Căsătorie de conveniență = căsătorie la care se ține seama numai de interese materiale și familiale. [Pr.: -ni-en-] – Din it. convenienza. Vezi definitia »

polățícă s.f. (reg.) 1. încăpere mică pe lângă o casă țărănească; magazioară, șopron mic. 2. bucătărie de vară în gospodăriile țărănești. Vezi definitia »

trésă (-se), s. f. – Galon. Fr. tesse. Vezi definitia »

ÎNSFORÁLĂ, însforeli, s. f. Acțiunea de a însfora și rezultatul ei. Vezi definitia »

BUTÉNĂ, butene, s. f. Substanță chimică obținută prin cracarea produselor petroliere; butilenă. – Din fr. boutène. Vezi definitia »