TETRACHÉNĂ, tetrachene, s. f. Fruct format din patru achene, care se desfac numai la maturitate. – Din fr. tetrakène. Vezi definitia »

șvițeráncă s.f. (înv.) elvețiană. Vezi definitia »

AEROSTÁTICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul gazos (mai ales al maselor de aer). ♦ Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. [Gen. -cii / < fr. aérostatique]. Vezi definitia »

ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice, care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ică. Vezi definitia »

mîță (-țe), s. f. – Pisică. – Megl. mață. Creație expresivă, comună multor idiomuri, cf. it. micio, v. fr. mite, sp. miz(o), germ. Mieze, bg., sb., cr. maca (de unde megl., ngr. μάτσιον, alb. matsë), v. Diez, I, 276; Cihac, II, 190; Meyer 263; Șeineanu, Semasiol., 177; Berneker, II, 1; REW 5557. Der. mîț, s. m. (pisoi); mîțesc, adj. (de pisică); mîțan, s. m. (pisoi, cotoi); mîțește, adv. (ca pisicile); mîțișor, s. m. (creangă de salcie în floare, servește drept ramură de palmier în Dumica Floriilor); mîțos, adj. (capricios). – Din rom. provine mag. móca (Edelspacher 19). Vezi definitia »