MONOPSÍE s.f. (Med.) Malformație constând în prezența unui singur ochi; monoftalmie. [Gen. -iei. / < fr. monopsie, cf. gr. monos – unic, ops – ochi]. Vezi definitia »

PSIHOGENÍE s. f. ansamblu de tulburări psihotice și nevrotice determinate de factori psihogeni. (< fr. psychogénie) Vezi definitia »

ECHIPARTÍȚIE, echipartiții, s. f. Repartizare egală a unei substanțe, a unei forțe etc. între diversele componente ale unui ansamblu. – Din fr. équipartition. Vezi definitia »

SOMATOMIXÍE s. f. înmulțire prin copularea a două celule vegetative. (< fr. somatomixie) Vezi definitia »

MELISOFOBÍE s. f. teamă de albine. (< engl. melissophobia) Vezi definitia »