vrábie (-ắbii), s. f. – 1. Pasăre mică (Passer domesticis, P. montanus). – 2. (Arg.) Paznic, agent. – Mr. harabeu. Sl. vrabij (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 463; Conev 53), cf. bg. vrabĕi, slov. vrabelj, rus. vorobeĭ. – Der. vrabete (var. vrăbete, v(ă)răbeț, brabete, brăbete, b(ă)răbeț, hrăbeț, hrabete), s. m. (vrabie), din bg. vrabec (Conev 54), sb. vrabac; vrăbier, s. m. (vînător nepriceput); vrăbioară, s. f. (vrabie mică; bucată de carne de vită din regiunea șalelor); vrăbioi, s. m. (masculul vrabiei). Vezi definitia »

FLEXOGRAFÍE s. f. tipar înalt care folosește forme preparate dintr-un material flexibil. (< fr. flexographie) Vezi definitia »

SUBMÉDIE s. f. proporție de cifre mai mică decât media. (< sub- + medie) Vezi definitia »

HIPEROVARÍE s. f. hiperfuncție endocrină a ovarului. (< fr. hyperovarie) Vezi definitia »

SCINTIGRAFÍE s.f. Metodă de înregistrare grafică a suprafeței unui organ cu ajutorul unei substanțe radioactive; scintilografie. [Gen. -iei. / < fr. scintigraphie]. Vezi definitia »