zbúcium s. n., pl. zbúciumuri Vezi definitia »

SÁGUM s.n. Manta scurtă romană și galică, care se prindea pe umăr cu o broșă. [Pl. -muri. / < lat., fr. sagum]. Vezi definitia »

INFÉCTUM s. n. (lingv.) sistem de forme verbale derivate ale prezentului care, în opoziție cu perfectum, redau acțiunea ca nerealizată. (< fr. infectum) Vezi definitia »

CAPUT STENARUM, mic castru roman în fața pasului Turnu Roșu (se.c 2-3). Azi în satul Boița, orașul Tălmaciu, jud. Sibiu. Vezi definitia »

BÚCIUM¹, buciume, s. n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub conic, lung, făcut din coajă de tei sau din lemn și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale; tulnic. ♦ Sunet scos cu acest instrument. [Var.: (reg.) búcin s. n.] – Lat. bucinum. Vezi definitia »