APARÁTCIC, aparátcici, s. m. 1. Membru al aparatului (4.) comunist. 2. Funcționar care arată o supunere oarbă față de superiori sau față de organizația căreia îi aparține. (cuv. rus.) [MW] Vezi definitia »

OROGENÉTIC, -Ă adj. Orogenic. [Cf. germ. orogenetisch]. Vezi definitia »

ARMÓNIC, -Ă adj. bazat pe principiile armoniei; armonios. ♦ sunete če (și s. f.) = sunete de diferite înălțimi, a căror frecvență reprezintă un multiplu întreg al unei frecvențe fundamentale; oscilație ~ă = oscilație a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în același raport. (< fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos) Vezi definitia »

SCULPTOGÉNIC, -Ă adj. (despre oameni) demn de sculptat. (< sculpta, după fotogenic) Vezi definitia »

TRÓPIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la tropi; care se referă la o anumită folosire a cuvintelor în funcție stilistică; figurat; tropologic. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(relativ la o) mișcare”, „tendință de mișcare într-o anumită direcție”, „tropism”. [Cf. fr. tropique < it. trope, germ. tropisch]. Vezi definitia »