Definita cuvantului maieutică
MAIEÚTICĂ s.f. Metodă întrebuințată de Socrate în discuțiile filozofice, constând în a scoate la iveală, prin întrebări și răspunsuri dibace, cunoștințele juste pe care le aveau în minte interlocutorii săi. [Pron. ma-ie-u-. / cf. fr. maïeutique, cf. gr. maieutike – priceperea de a moși].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu maieutică
ogrișteánă (-téne), s. f. – (Trans.) Plantă, Calendula officinalis. Origine necunoscută. E cuvînt identic cu ogrișteană, adj. (oaie cu dungi galbene sub ochi). Vezi definitia »
porcăreálă1, porcăréli, s.f. (reg.) 1. insultare grosolană prin cuvinte obscene. 2. murdărie, necurățenie; dezordine. Vezi definitia »
GHÉTRĂ, ghetre, s. f. 1. Învelitoare de postav, de fetru etc. care acoperă glezna și partea de deasupra a încălțămintei bărbătești. 2. Fâșie de piele care servește la protecția gleznei muncitorilor metalurgiști, în timpul lucrului. – Din fr. guêtre. Vezi definitia »
sămăndílă, sămăndíle, s.f. (reg.) ființă imaginară cu puteri nefaste. Vezi definitia »
GÉNĂ s.f. (Genet.) Particulă a unui cromozom care poartă caracterele eredității. [< fr. gène, cf. gr. genos – origine]. Vezi definitia »