SERICÍNĂ s.f. Materie cleioasă produsă de viermele de mătase, care acoperă firul propriu-zis. [< fr. séricine]. Vezi definitia »

văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése Vezi definitia »

CÁNĂ Vezi definitia »

BALISTOCARDIOGRÁMĂ s.f. (Med.) Înregistrare făcută la balistocardiograf. [< fr. ballistocardiogramme]. Vezi definitia »

defáimă (-me), s. f. – Ponegrire, calomniere. Lat. *diffamia (Pușcariu 495; Rosetti, I, 165), format ca infamia. Este cuvînt înv. și rar. În general, cercetătorii preferă să plece de la vb. *diffamāre, prin intermediul unei var. pop. *diffamiāre (Lambrior 372; Candrea-Dens., 477; Tiktin; Candrea). – Der. defăima, vb. (a ponegri, a calomnia, a discredita), apare din sec. XVII; defăimător, adj. (care defăimează). Cf. faimă. Vezi definitia »