DIAMÁNT s.n. 1. Varietate cristalină și transparentă a carbonului, care are cea mai mare duritate dintre toate mineralele; se folosește ca piatră prețioasă, ca abraziv etc. 2. Unealtă formată dintr-o bucățică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se folosește la tăiatul sticlei. ♦ Linguriță de metal cu suprafața exterioară acoperită cu țăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică. 3. Corp mic de literă. 4. Vârf de ancoră. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. diamant, germ. Diamant < gr. adamas]. Vezi definitia »

GROSISMÉNT s.n. Raportul unghiurilor sub care se vede același obiect cu un instrument optic și cu ochiul liber; mărire; îngroșare. [< fr. grossissement]. Vezi definitia »

DELICVÉNT, -Ă s.m. și f. v. delincvent. Vezi definitia »

PROTOBIÓNT s. n. protist. (< germ. Protobion) Vezi definitia »

EXTERMINÁNT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. Vezi definitia »