PERMEÁNȚĂ s.f. (Fiz.; op. reluctanță) Mărime magnetică egală cu raportul dintre fluxul magnetic și tensiunea magnetică din lungul circuitului. [Pron. -me-an-. / cf. fr. perméance, it. permeanza]. Vezi definitia »

PROTOCLORÚRĂ s.f. Sare care rezultă din combinația unui corp simplu cu clorul, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de clor. [< fr. protochlorure]. Vezi definitia »

CONSÓLĂ s.f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță cu picioarele încovoiate, sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc. 2. Element arhitectural care sprijină un balcon, o cornișă etc. 3. Element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare într-o construcție. [< fr. console]. Vezi definitia »

semelchítă s.f. (reg.) sulfină albastră. Vezi definitia »

VÉRVĂ s. f. însuflețire, bună dispoziție; aflux verbal. ♦ a fi în ~ = a fi însuflețit, avântat, volubil. (< fr. verve) Vezi definitia »