Definita cuvantului marchiză
MARCHÍZĂ s.f. I. Soție de marchiz. II. 1. Acoperiș mic, de obicei din sticlă, plasat deasupra intrării principale a unei case. 2. Mic vestibul cu pereții de sticlă la intrarea unor case. 3. Cabină de locomotivă. 4. Fotoliu stil Ludovic al XIV-lea, cu spătar larg și de înălțime redusă. [< fr. marquise].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu marchiză
grániță (gránițe), s. f. – Frontieră, hotar. – Mr. graniță. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) granica (Miklosich, Slaw. Elem., 18; Miklosich, Lexicon, 142; cf. Gáldi, Dict., 177). – Der. grănicer, s. m. (paznic de frontieră); grăniceresc, adj. (propriu grănicerilor). Vezi definitia »
IZALOBÁRĂ s.f. Linie care unește pe o hartă meteorologică punctele în care presiunea atmosferică a variat de la aceeași cantitate între două observații consecutive. [Var. isalobară s.f. / < fr. isallobare]. Vezi definitia »
NENEÁCĂ s. f. (Reg. și fam.) Mamă. [Var.: nineácă s. f.] – Cf. tc. nine. Vezi definitia »
CLOROFILIÁNĂ, clorofiliene, adj. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic de asimilație a substanțelor nutritive, care se produce în frunzele plantelor verzi, în prezența clorofilei și sub influența luminii solare, și care constă din combinarea apei, venită din pământ prin rădăcini, cu bioxidul de carbon din aer; fotosinteză. [Pr.: -li-a-] – Din fr. chlorophyllien. Vezi definitia »
JILÉTCĂ, jiletci, s. f. Vestă. – Din rus. žiletka. Vezi definitia »