Definita cuvantului graniță
grániță (gránițe), s. f. – Frontieră, hotar. – Mr. graniță. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) granica (Miklosich, Slaw. Elem., 18; Miklosich, Lexicon, 142; cf. Gáldi, Dict., 177). – Der. grănicer, s. m. (paznic de frontieră); grăniceresc, adj. (propriu grănicerilor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu graniță
BUNĂ-CREDÍNȚĂ s. f. Convingere intimă a cuiva că ceea ce face este bine; sinceritate, onestitate. ◊ Loc. adj. De bună-credință = sincer, cinstit. [Gen.-dat.: bunei-credințe] – Din bună + credință. Vezi definitia »
HIDROPEDÉZĂ s. f. transpirație abundentă. (< fr. hydropédèse) Vezi definitia »
ECOGRÁMĂ s.f. Diagramă obținută la ecograf. [< fr. échogramme]. Vezi definitia »
CICÁLĂ, cicale, s. f. (Rar) Persoană cicălitoare. – Comp. it. cicala. Vezi definitia »
CREMÓZĂ s. f. bomboană de ciocolată cu cremă. (< fr. crémeuse) Vezi definitia »