OCURÉNT, -Ă, ocurenți, -te, adj. 1. (Înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. – Din fr. occurrent. Vezi definitia »

RANDAMÉNT, randamente, s. n. Capacitate de producție a unui muncitor, a unei mașini, a unui utilaj într-o unitate de timp dată (și în raport cu consumul); raportul dintre efectul obținut și efortul depus într-o activitate, acțiune etc. ♦ Raportul dintre valoarea unei mărimi (energie, putere etc.) cedată de un sistem tehnic sub formă utilă, și valoarea aceleiași mărimi absorbită de acest sistem. ♦ Folos, beneficiu, eficiență. – Din fr. rendement. Vezi definitia »

COREGÉNT s.n. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. [Cf. fr. corégent]. Vezi definitia »

ACTIVÁNT, -Ă, activanți, -te, adj., s. m. 1. Adj., s. m. Activator. 2. S. m. Reactiv anorganic folosit în flotația minereurilor. – Din fr. activant. Vezi definitia »

LICITÁNT, -Ă s. m. f. participant activ la o licitație. (< germ. Lizitant) Vezi definitia »