LOGICÍSM s.n. Denumire dată teoriilor care fundamentează matematica cu ajutorul logicii, reducând matematica la logică. [< germ. Logizismus, fr. logicisme]. Vezi definitia »

CROMATÍSM s.n. 1. Calitate a razelor albe de a se putea descompune în raze de culori diferite. ♦ Aberație cromatică. 2. Caracterul cromatic al unei melodii. [< fr. chromatisme]. Vezi definitia »

TEHNOCRATÍSM s. n. orientare în politologia și sociologia contemporană potrivit căreia rolul în conducerea societății trebuie să revină nu factorilor politici (parlament, guvern), ci păturii tehnicienilor, specialiștilor în diferite ramuri ale științei. (< fr. technocratisme) Vezi definitia »

CONFORMÍSM s.n. Atitudine oportunistă, care constă în acceptarea mecanică a unor obiceiuri sau în conformarea la ordinele sau îndrumările primite, împotriva convingerilor proprii. [Cf. fr. conformisme]. Vezi definitia »

CONDIȚIONALÍSM s.n. Tendința greșită de a identifica și înlocui cauza cu condițiile în care apar sau există fenomenele. ♦ Doctrină potrivit căreia nemurirea sufletului ar fi condiționată de viața de pe Pământ. [< fr. conditionnalisme]. Vezi definitia »