ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola. Vezi definitia »

biboanță, biboanțe s. f. (er. vulg.) vulvă; vagin. Vezi definitia »

FÁCULĂ s.f. Partea mai strălucitoare din fotosfera sau cromosfera Soarelui. [< fr. facule, cf. lat. facula – torță mică]. Vezi definitia »

VIRESCÉNȚĂ s.f. Metamorfoză a părților colorate ale florilor în frunze verzi. [Pron. -sce-. / cf. it. virescenza, fr. virescens]. Vezi definitia »

LÉNTĂ s. f. cordon de mătase care se poartă în diagonală, peste piept, de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații, la solemnități. (< rus. lenta) Vezi definitia »