IGIÉNĂ s. f. 1. Ramură a medicinii care elaborează normele de apărare a sănătății oamenilor și formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependenței și interacțiunii dintre om și mediul înconjurător, a condițiilor de trai, precum și a relațiilor sociale și de producție. 2. Ansamblu de reguli și de măsuri practicate pe care cineva le respectă pentru a-și păstra sănătatea. [Pr.: -gi-e-. – Var.: higiénă s. f.] – Din fr. hygiène. Vezi definitia »

GUANOZÍNĂ, guanozíne, s. f. Nucleozidă (C₁₀H₁₃N₅O₅) compusă din guanină și riboză. (terminolog. științif., pref. guan- (ca și în guanină < guano) + riboză + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl. guanosine) [MW] Vezi definitia »

LISÉZĂ s. f. mașină pentru spălat și netezit lâna după laminare. (< fr. lisseuse) Vezi definitia »

URÍNĂ s. f. lichid secretat de rinichi și colectat de vizică. (< fr. urine, lat. urina) Vezi definitia »

PRICOPSEÁLĂ, pricopseli, s. f. (Pop.) 1. Situație materială bună, bunăstare, bogăție; câștig, profit (fără muncă), chilipir. ♦ (Ir.) Ispravă, scofală. 2. Știință de carte, învățătură. ◊ Expr. A lua (sau a avea, a da) pe cineva pe (sau spre) pricopseală = a lua (sau a avea, a da) pe cineva ca ucenic, ca elev. [Var.: procopseálă s. f.] – Pricopsi + suf. -eală. Vezi definitia »