vîrcă (-ci), s. f. – 1. Cucui, umflătură. – 2. Nervură, dungă. Sb. vrka „cucui”. Considerat drept cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9) obscur sau necunoscut (Tiktin; Philippide, II, 741) sau legat de sl. vrŭvĭ „coardă” (Cihac, II, 457), bg. vrăvko „coardă” (Conev 65), fără să se ia în considerație că sensul 2 este secundar și din cauza lipsei primului sens din dicționare, deși este certificat de numeroase dovezi: cf. (țînțarii) i-au scos vîrci preste tot trupul (Dosoftei); vîrci de nouri (Iorga). Vezi definitia »

PENTÉLICĂ adj. marmură ~ = marmură albă, fără striații. (< fr. pentélique) Vezi definitia »

MRÁNIȚĂ s. f. Îngrășământ agricol natural provenit din gunoi de grajd bine fermentat sau din resturi vegetale (în special frunze) descompuse. – Din sl. *smradŭnica. Vezi definitia »

nacarádă, nacaráde, s.f. (înv.) un fel de țambal folosit de muzica militară; nagará. Vezi definitia »

PISCÍNĂ s. f. 1. heleșteu în care se cresc pești. 2. bazin de înot. (< fr. piscine) Vezi definitia »