Definita cuvantului meandru
MEÁNDRU s.n. 1. Cotitură întortocheată a cursului unei ape (mai ales) în regiunile de șes. ♦ Sinuozitate; (p. ext.; la pl.) drumuri, străzi întortocheate. 2. Motiv ornamental compus dintr-o îmbinare de linii curbe sau frânte. [Pron. me-an-. / < fr. méandre, cf. Meandru – fluviu sinuos în Asia Mică].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu meandru
ANTROPOMÉTRU s. n. instrument în antropometrie. (< fr. anthropomètre) Vezi definitia »
țap negru expr. (intl.) judecător. Vezi definitia »
zoru’ s. invar., interj. v. zoreală. Vezi definitia »
NEPERMÉTRU s. n. instrument folosit în electroacustică pentru măsurarea nivelului de transmisiune în neperi. (< fr. népermètre) Vezi definitia »
vótru (-ri), s. m. – 1. Codoș, proxenet. – 2. (Trans.) Pețitor. – Var. Mold. hotru, Banat motru și der. Origine incertă. Pare să depindă de sb. motriti „a privi”, dar rezultatele rom. nu snt clare. Legătura cu sl. votrĭ „fierar”Tiktin) nu pare mai convingătoare. Poate metateza lui *vrotu (vrut) ‹ a vrea, cf. vruță „codoașă”. – Der. votri, vb. (a codoși; Mold., a critica, a insulta; Trans., a aranja o căsătorie); votrie (var. votrenie), s. f. (codoșlîc). Cf. Iordan, BF, IX, 122. Vezi definitia »