GEOMETROGRAFÍE s. f. (Mat.) Studiul găsirii soluției celei mai simple a unei probleme de geometrie elementară. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrographie Vezi definitia »

MODIFICÁȚIE s.f. (Liv.) Modificare. [Var. modificațiune s.f. / < fr. modification]. Vezi definitia »

EVENTRÁȚIE s.f. 1. Operație constând în deschiderea abdomenului. 2. Situație în care peretele muscular abdominal lasă numai pielea să susțină viscerele. [Gen. -iei, var. eventrațiune s.f. / < fr. éventration]. Vezi definitia »

CUADROFONÍE s. f. cvadrifonie. (< fr. quadrophonie) Vezi definitia »

álbie (álbii), s. f. – 1. Matcă a unui rîu. – 2. Covată, copaie, vas făcut dintr-un trunchi scobit. Lat. alveus, pop. albea (Pușcariu 58; Candrea-Dens., 43; REW 320; DAR; Graur, BL, V, 87); cf. mil. albio, ven., tarent. albi, piem. arbi, fr. auge (it., sp., port. alveo sunt neol.). Rezultatul normal trebuia să fie *albiu, pe al cărui pl. albii s-a format din nou un s. albie (ca săbii-sabie); după DAR, forma de sing. se explică printr-un pl. n. *alvia. Pentru sensul 2, cf. glosa din CGL „alveus, lignum excavatum in quo lavantur infantes”. -Der. albier, s. m. (persoană care face albii); albioară, s. f. (albiuță), pe care Candrea-Dens., 44, îl pun inutil în legătură cu lat. alveola. Din rom. provine rut. alibijka (Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »