TERMINÁL, -Ă adj. Care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vârf. // s.n. 1. Partea terminală a unui organ, a unei instalații etc. 2. Instalație care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator electronic. [Cf. fr. terminal, it. terminale, lat. terminalis]. Vezi definitia »

ATERMÁL, -Ă adj. Referitor la apele minerale reci. [Cf. gr. a – fără, fr. thermal]. Vezi definitia »

MAXILO-FACIÁL, -Ă adj. referitor la maxilare și la față. (< fr. maxillo-facial) Vezi definitia »

GENERÁL²-Ă I. adj. 1. comun, aplicabil unui mare număr de persoane, ființe sau obiecte dintr-o anumită categorie. ◊ care privește pe toți, la care ia parte multă lume. 2. universal. ◊ care privește, se ocupă de ceva în linii mari, în ceea ce are esențial. ◊ (despre noțiuni) care rezultă dintr-o generalizare. 3. care are loc, există pe o mare întindere. 4. (despre funcții, grade etc.) de rang superior; care poartă răspunderea unei direcții, a unei instituții, întreprinderi etc. II. s. n. categorie desemnând unitatea trăsăturilor fundamentale, esențiale ale unei clase de obiecte și procese, care se manifestă ca lege a existenței și dezvoltării acestora. (< fr. général, lat. generalis) Vezi definitia »

PENTAGONÁL, -Ă adj. în formă de pentagon. (< fr. pentagonal) Vezi definitia »