ILÉUS s. n. ocluzie intestinală provocată printr-o răsucire a intestinului; volvulus. (< fr. iléus) Vezi definitia »

PILÉUS s. n. 1. bonetă conică din stofă moale, purtată de greci și mai ales de nobilii daci, ca semn distinctiv al rangului lor. 2. pălăria ciupercilor, care poartă organele de fructificație. (< fr., lat. pileus) Vezi definitia »

PROVÍRUS s. n. stare a unor virusuri care cresc cu aceeași viteză ca celula parazitată, fără a o distruge. (< fr. provirus) Vezi definitia »

FUS s. n. porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari, care au un diametru comun. ◊ ~ orar = fiecare dintre cele 24 de porțiuni în care este împărțită suprafața Pământului prin meridiane; (biol.) ~ nuclear = formație din filamente întinse între cei doi poli ai celulei, care apare în profaza diviziunii celulare. (lat. fusus, după fr. fuseau) Vezi definitia »

ANTIVÍRUS, antiviruși, s. m.; var. antivirusuri, s. n. (Inform.) Produs software utilizat pentru a identifica și furniza mijloacele informatice necesare eliminării virușilor de pe sistemele infectate. – Din engl., fr. antivirus. Vezi definitia »