FLÁTUS s.n. (Med.) Gaze expulzate din stomac și intestin. [Pl. -se. / < lat. flatus – vânt]. Vezi definitia »

MUS s. m. 1. elev marinar. 2. ajutor al timonierului (schipărului) la bordul unei ambarcații cu vele. (< engl. mus, fr. mousse) Vezi definitia »

ORTOTÓNUS, ortotonusuri, s. n. Spasm prelungit al mușchilor capului, trunchiului și membrelor care determină o poziție rigidă în linie dreaptă a corpului. – Din fr. orthotonos. Vezi definitia »

RÍCTUS s.n. Strâmbătură a gurii provocată de o contracție a mușchilor feței sau de un râs forțat. [< fr., lat. rictus]. Vezi definitia »

BIOTÓNUS s. n. raportul dintre asimilație și dezasimilație în organism. (< lat., fr. biotonus) Vezi definitia »