POLINEZIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Polinezia. ◊ (s. f.) limbă aparținând grupului de limbi malaio-polineziene, vorbită de polinezieni. (< fr. polynésien) Vezi definitia »

LIDIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Lidia. ◊ (s. f.) limbă asiatică vorbită în Lidia. II. adj. lidic. (< fr. lydien) Vezi definitia »

URAN- v. urano-. Vezi definitia »

FAUSTIÁN, -Ă adj. (Liv.) Faustic. [Pron. fa-us-. / < it. faustiano]. Vezi definitia »

CLÁN s. n. 1. grup de familii înrudite la popoarele celtice. ◊ comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; gintă, trib. 2. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească. 3. (peior.) clică. (< fr., engl. clan) Vezi definitia »