FROTÍU, frotiuri, s. n. 1. Picătură de sânge, suspensie de microbi etc. întinse în strat subțire și omogen pe o lamă de sticlă pentru a fi examinate la microscop. 2. (Pict.) Strat subțire de culoare care lasă să se vadă în transparență firele pânzei. – Din fr. frottis. Vezi definitia »

ACHINGÍU, achingii, s. m. (În evul mediu, în Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război. – Din tc. akincı. Vezi definitia »

ȚIU², țiuri, s. n. (Reg.) 1. Unealtă de fier în patru muchii ascuțită ca o daltă, cu care se fac găuri în gheață pentru pescuit, se desprind blocurile de gheață etc. 2. Unealtă asemănătoare cu o daltă, folosită în dulgherie. 3. Târnăcop de oțel, de forma unei bare cu secțiune a pătrată, ascuțită la capete și puțin arcuită, folosit de mineri. – Et. nec. Vezi definitia »

RĂSURÍU, -ÍE, răsurii, adj. (Rar) De culoarea florii de răsură² (1); trandafiriu. – Răsură² + suf. -iu. Vezi definitia »

PERIHÉLIU s. n. punctul cel mai apropiat de Soare de pe orbita unui corp ceresc. (< fr. périhélie, lat. perihelium) Vezi definitia »