PRISÁCĂ, prisăci, s. f. Loc unde sunt așezați stupii, unde se cresc albine; totalitatea stupilor aflați pe acest loc; stupină. ♦ (Cu sens colectiv) Albinele dintr-o stupină. – Et. nec. Vezi definitia »

ROTITÚRĂ, rotituri, s. f. (Pop.) Rotire, roată, ocol. – Roti + suf. -tură. Vezi definitia »

mándră (mándre), s. f. – (Dobr.) Îngrăditură de nuiele sau de șipci de-a curmezișul unei ape. – Mr. mandră „gard”. Ngr. μάντρα „gard”, cf. tc., bg., sb. mandra, sp. mandria (Corominas, III, 221). Vezi definitia »

VELATÚRĂ s. f. 1. ansamblul velelor unei nave. 2. (pict.) glasiu translucid, dar și puțin voalat. (< it. velatura) Vezi definitia »

TRIOLEÍNĂ s. f. substanță lichidă, unt și grăsimi vegetale, triester al acidului oleic cu glicerina. (< fr. trioléine) Vezi definitia »