BELICÍSM s.n. Doctrină a adepților războiului. ♦ Tendință războinică. [< fr. bellicisme, cf. lat. bellicus – belicos]. Vezi definitia »

TIROIDÍSM s. n. intoxicație cu produși de secreție ai tirodei. (< fr. thyroïdisme) Vezi definitia »

ADOGMATÍSM s.n. Sistem de gândire care este împotriva dogmelor. ♦ Sistem de filozofie a religiei care nu admite dogmele. [< fr. adogmatisme]. Vezi definitia »

DUALÍSM s. n. 1. dualitate (1). 2. concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau două principii opuse și ireductibile: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul etc. ◊ (psih.) teorie potrivit căreia între fizic și psihic nu există raporturi de interdependență, cu o natură și funcții distincte. (< fr. dualisme) Vezi definitia »

FAGEDENÍSM s. n. extensiune în profunzime sau la suprafață a unei ulcerații. (< fr. phagédénisme) Vezi definitia »