PITAGORÍSM s. n. curent filozofic din Grecia antică, întemeiat de Pitagora, care susține că esența tuturor lucrurilor sunt numerele, simbolurile, că întregul univers constituie o armonie de numere. (< fr. pythagorisme) Vezi definitia »

NEWTONIANÍSM s.n. Sistemul lui Newton cu privire la mișcarea corpurilor cerești și la cauzele ei. [Pron. niu-to-ni-a-. / < fr. newtonianisme]. Vezi definitia »

PROUDHONÍSM s.n. Curent reformist inițiat de economistul și filozoful francez Proudhon, care viza să permanentizeze mica proprietate privată și critica marea proprietate agricolă, având totodată o atitudine negativă față de lupta de clasă. [Var. prudhonism s.n. / < germ. Proudhonismus, cf. Proudhon – teoretician socialist francez]. Vezi definitia »

FRAGMENTARÍSM s. n. caracter fragmentar. (< fragmentar + -ism) Vezi definitia »

EUFUÍSM s. n. limbaj manierat, prețios, rafinat și sofisticat, la modă în Anglia în epoca elisabetană. (< engl. euphuism, fr. euphuisme) Vezi definitia »