PARALOGÍSM s.n. Eroare de raționament sau demonstrație săvârșită involuntar. [< fr. paralogisme, cf. gr. para – alături, logismos – raționament]. Vezi definitia »

ECHINÍSM s. n. Deformație a piciorului la oameni, asemănătoare cu un picior de cal, care are drept consecință călcarea numai pe vârful degetelor. – Din fr. équinisme. Vezi definitia »

INSTITUȚIONALÍSM s. n. Doctrină economică apărută în deceniile al treilea și al patrulea ale sec. XX, ai cărei reprezentanți consideră că economia politică trebuie să aibă ca obiect studierea anumitor categorii politice și juridice, precum și unele fenomene social-economice, denumite impropriu „instituții”. [Pr.: -ți-o-] – Din germ. Instituzionalismus. Vezi definitia »

ALELOMORFÍSM s.n. Totalitatea relațiilor dintre alelele aceluiași caracter. [< fr. allélomorphisme]. Vezi definitia »

PERFECȚIONÍSM s.n. Tendință de a atinge perfecțiunea, progresul nelimitat. ♦ Tendință nevrotică de a atinge imposibilul, care poate merge până la obsesie. [< fr. perfectionnisme]. Vezi definitia »