ESCATOLOGÍE s.f. Doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfârșitul lumii și judecata de apoi. [Gen. -iei, var. eschatologie, eshatologie s.f. / < fr. eschatologie, cf. gr. eschatos – ultim, logos – cuvânt]. Vezi definitia »

CHIMÍE s. f. Știință care studiază compoziția, structura și proprietățile substanțelor, transformărilor lor prin regruparea atomilor componenți, precum și combinațiile noi ale substanțelor rezultate în urma acestor transformări. – Din fr. chimie, lat. chimia. Vezi definitia »

SINALGÍE s. f. durere resimțită, prin simpatie, la nivelul unui organ sănătos; sinalgezie. (< fr. synalgie) Vezi definitia »

GEOPATOLOGÍE s. f. disciplină care studiază efectele climatului și ale mediului înconjurător în apariția bolilor. (< geo- + patologie) Vezi definitia »

ALERGÍE, alergii, s. f. (Med.) Reacție de hipersensibilitate a organismului inițiată prin mecanisme imunologice (conform terminologiei Academiei Europene de Alergologie și Imunologie Clinică – EAACI). – Din fr. allergie. Vezi definitia »