FRAZEOLOGÍE s. f. 1. fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor. 2. (fig.) vorbărie goală; pălăvrăgeală. 3. disciplină care studiază unitățile frazeologice opuse îmbinărilor libere de cuvinte. (< fr. phraséologie) Vezi definitia »

coporấie, coporấi, s.f. (reg.) 1. coada coasei; toporâie, toporâște, cădărâște. 2. constelația Cefeu; coasă. Vezi definitia »

HETEROTERAPÍE s.f. Tratament al unei boli cu mijloace specifice alteia. [Gen. -iei. / < fr. hétérothérapie, cf. gr. heteros – altul, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

FONOTAXÍE s. f. (biol.) mișcare de reacție a unui organism determinată de o excitație sonoră. (< fr. phonotaxie) Vezi definitia »

TRIGONOMETRÍE s. f. ramură a matematicii care studiază proprietățile funcțiilor trigonometrice și relațiile dintre ele. (< fr. trigonométrie) Vezi definitia »